Nikita Mikhalkov, primul regizor post Uniunea Sovietică premiat cu Oscar. „Sunt absolut sigur că adevărul crud fără iubire este o minciună”

Nikita Mikhalkov (n.1945) este un foarte cunoscut actor și regizor de film rus, primul regizor din Rusia post-sovietică premiat cu un Oscar pentru cel mai bun film străin – „Burnt by the sun”, în anul 1994 – aducând recunoaștere internațională atât pentru Mikhalkov cât și pentru cinematografia rusă.

Înainte de a trece la portretul cineastului, merită menționate câteva cuvinte despre filmul premiat cu râvnitul Oscar. Drama „Burnt by the Sun” din 1994 este una dintre cele patru pelicule rusești care au câștigat vreodată Oscarul pentru cel mai bun film străin, celelalte fiind „Război și pace” (1965), „Dersu Uzala” (1975) și „Moscova nu crede în lacrimi” (1980).

• Larry Clark, figură venerată în explorarea subculturilor tinerilor
• Atletul care a spart bariera de gen: Zdeněk Koubek

Filmul, care a fost regizat, scris și produs de Nikita Mikhalkov – acestuia revenindu-i, de asemenea, inclusiv rolul principal – își plasează acțiunea în Uniunea Sovietică în timpul Marii Epurări de la sfârșitul anilor 1930, în centrul intrigii aflându-se un ofițer superior al Armatei Roșii, Sergey, acuzat pe nedrept de conspirație împotriva regimului. Pelicula, în afară de amintitul Oscar, a câștigat numeroase alte premii, inclusiv Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes din 1994. Filmările au avut loc la Moscova și Nijni Novgorod, din distribuție făcând parte inclusiv fiica lui Mikhalkov, Nadezhda Mikhalkova, pe atunci copil, iar titlul producției a fost inspirat de un cântec popular sovietic numit „Epoca epurărilor lui Stalin”, versurile lui evocând atmosfera întunecată și opresivă a acelei perioade din istoria sovietică, reflectând teme de trădare, pierdere și suferință.

Nikita Mikhalkov s-a născut la 21 octombrie 1945, la Moscova, în Uniunea Sovietică (în prezent Rusia), într-o familie de artiști, tatăl său, Serghei Mikhalkov a fost un celebru poet comunist, care a scris versurile imnului național sovietic, iar mama sa, Natalya Petrovna Konchalovskaya, de asemenea poetă și fiica celebrului pictor Piotr Petrovici Konchalovski. Nikita Mikhalkov are un frate mai mare, Andrey Konchalovskiy, un alt regizor de film distins, însă cu o carieră lăudabilă la Hollywood.

Mikhalkov este apreciat nu doar datorită măiestriei regizorale, dar și a jocului actoricesc, acesta apărând în peste 40 de filme, jucând inclusiv rolul țarului rus Alexandru al III-lea în propria peliculă, „The Barber of Siberia” (1998), cu Julia Ormond în rolul principal feminin, o poveste de dragoste între un tânăr cadet rus și o femeie extrem de atrăgătoare americană, relația lor punând în pericol cariera tânărului și chiar viața celor doi amorezi.

Nikita Mikhalkov are o listă impresionant de lungă de victorii la cele mai prestigioase festivaluri de film, precum Cannes, Veneția, Moscova sau Karlovy Vary, iar în urma câștigării cu filmul său „Burnt by the Sun” a premiului Oscar pentru cel mai bun film străin, regizorul a obținut un loc în parlament, reprezentând partidul premierului de atunci, Victor Cernomirdin.

Nikita Mikhalkov a studiat actoria în cadrul studioului pentru copii al Teatrului de Artă din Moscova și mai târziu la Școala Shchukin a Teatrului Vakhtangov, devenind rapid celebru și impunându-se ca unul dintre cei mai promițători cineaști din Rusia, cunoscut pentru viziunea și stilul său regizoral unice. A dat lovitura cu filmul „At Home among Strangers”, în 1974, o poveste polițistă plasată pe fundalul unui război civil, după acest succes care i-a adus recunoașterea în cinematografia rusă, regizând „Slave of Love” (1976), un film biografic despre o vedetă a filmului mut, o altă producție lăudată, „An Unfinished Piece for Player Piano” (1977) și „A Few Days from the Life of I.I. Oblomov” (1979), două filme cu inspirație din literatura rusă clasică, „Dar Eyes” din 1987 cu extraordinarul actor italian Marcello Mastroianni în rolul principal – o poveste de dragoste inspirată pe alocuri din romanul lui Cehov, „Hitch-hiking” (1990) și „Close to Eden” (1991), toate acestea bucurându-se de popularitate în rândul cinefililor și contribuind la statutul său de figură proeminentă în lumea cinematografiei.

Una dintre marile ambiții cinematografice ale lui Mikhalkov a fost aceea de a egala succesul filmului său din 1957 „The Cranes Are Flying”, singura peliculă rusească premiată cu un Palme d’Or la Festivalul de la Cannes. În 1994, drama „Burnt by the Sun” a fost eclipsată la același festival, Cannes, de „Pulp Fiction” al lui Quentin Tarantino. Dezamăgit de rezultat, la întoarcerea acasă, Mikhalkov a făcut câteva remarci neplăcute despre „acele personaje din Franța care neglijează capodoperele”, jurându-și că nu va mai participa niciodată la vreun festival de film.

Totuși, în 2007 Mikhalkov a regizat și a jucat în „12”, o adaptare a dramei „12 Angry Men” a lui Sidney Lumet, în septembrie aceluiași an fiind premiat cu Leul de Aur pentru opera sa cinematografică, pentru ca în 2008 să fie nominalizat la Oscar la categoria cel mai bun film străin. „Sunt foarte bucuros că filmul a fost remarcat în Statele Unite și, mai mult, pentru că a fost inclus pe lista scurtă de cinci nominalizați. Acesta este un eveniment semnificativ pentru mine”, a declarat el cu acea ocazie.

Din cauza opiniilor sale politice controversate, Mikhalkov, care este și Președintele Uniunii Cinematografilor din Federația Rusă, a pierdut popularitatea în rândul publicului la sfârșitul anilor ’90, cu toate acestea „The Barber of Siberia” (Bărbierul din Siberia) din 1998, film menționat mai sus, a avut un mare succes la box office, datorat, poate, și prezenței Juliei Ormond.

Considerat de unii cel mai mare regizor rus în viață, de alții un tradiționalist care a refuzat să aducă idei noi în filmele sale, Nikita Mikhalkov a atras unele voci potrivnice din cauza orientărilor sale politice – Mikhalkov a fost un susținător vocal al președintelui rus Vladimir Putin, nu de puține ori apărând imaginea guvernului rus în fața criticilor aduse. De asemenea, a promovat idei naționaliste și conservatoare în discursurile sale publice, pledând pentru protejarea valorilor tradiționale rusești, criticând influențele occidentale asupra societății ruse și exprimându-și îndoielile cu privire la utilitatea și aplicabilitatea acestora în Rusia.

La 24 februarie 2022, scrie IMDb.com, Mikhalkov a pledat pentru recunoașterea internațională a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Luhansk de către Rusia, susținând invazia rusă în Ucraina din 2022 și invocând trădarea Ucrainei și uciderea locuitorilor din Donbas.

Nikita Mikhalkov este căsătorit cu Tatyana Mikhalkova (n. 1947), actriță și fost fotomodel, cunoscută mai ales pentru rolul din „At Home Among Strangers, a Stranger Among His Own” (1974), cuplul având trei copii. Anterior, regizorul a fost căsătorit cu actrița Anastasiya Vertinskaya, populară în anii 1960.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Nikita-Mikhalkov

https://www.imdb.com/name/nm0586482/

https://m.imdb.com/title/tt0111579/

https://www.imdb.com/title/tt0120125/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Emil Jannings, primul actor care a luat un Oscar. Șters din istoria Hollywood-ului pentru că a fost simpatizant al lui Hitler

Beatrice Straight, actrița care a primit un Oscar pentru un rol de 5 minute

Regizorul care a câștigat primul Oscar din istoria Ucrainei „nu și-ar fi dorit să fie pe scenă”

Jean Negulesco, singurul regizor român nominalizat la Oscar. Vedetă la Hollywood, dar necunoscut în România